O naștere bună, cu tradiție

Anul 1994

Când, în 1994, un grup de jurnaliste și activiste sociale a inițiat acțiunea „Rodzić po ludzku” („Să naști omenește”), aceasta a stârnit, pe lângă uimire (ce nume!), speranțe timide în rândul unor femei, dar s-a lovit și de un zid de proceduri încremenite, verificate, nu prea prietenoase, dar funcționale și, mai ales, obișnuite. Status quo-ul este apărat cu înverșunare în orice domeniu, iar obstetrica nu a făcut excepție. Chestionarele care au ajuns la femei au făcut ca duhul traumei nașterii să iasă din sticlă cu zgomot și să o spargă în bucăți, și a devenit repede clar că, deși trauma are o mie de fețe, toate spun aceeași poveste crudă. Și mai evident era că sticla spartă nu mai putea fi lipită și că problema trebuia abordată. Vocile miilor de femei care au răspuns la chestionare au arătat realitatea nașterii în 1994: suferință, umilință, singurătate, lipsă de intimitate, lipsă de informații.

Mama în capcană

Cei 25 de ani de muncă ai mișcării sociale și ai Fundației Rodzić po Ludzku fac ca următoarea descriere a situației inițiale să pară ireală:

Imediat după naștere, mamele nici nu-și puteau vedea sau îmbrățișa copilul. Nou-născutul era dus într-o încăpere separată, iar mama îl vedea doar când i-l aduceau, strâns înfășat într-un sac de dormit, ca să-l alăpteze. Din cauza interdicției de vizită, femeia era izolată de lume și de cei dragi.

/de pe site-ul Fundației Rodzić po Ludzku/

O naștere bună? Am auzit ceva...

Situația din Polonia în 2019 poate nu e perfectă, dar, din fericire, nu mai seamănă cu cea de acum 25 de ani. Conceptul de naștere bună, ai cărui piloni au fost puși de fundație, este descris precis sub formă de standarde (!) și la fel de bine „simțit” de familiile care așteaptă un copil, fiind discutat de moașe și doule.

Moștenirea fundației este uriașă. Activitatea ei a stimulat schimbări în spitale și a contribuit direct la apariția școlilor de pregătire pentru naștere, la introducerea nașterilor în familie, la posibilitatea ca mama să aibă contact permanent cu copilul și la eliminarea interdicției de vizită. Fundația sprijină formarea personalului medical – printre altele prin cursuri și conferințe, precum cea de astăzi (16.10) de la Rzeszów sau următoarea, din noiembrie (13.11), de la Wrocław. Promovează alăptarea, monitorizează respectarea drepturilor pacientelor în maternități, editează publicații și administrează o bază de date activă cu spitale, moașe și școli de pregătire pentru naștere: gdzierodzic.info („unde să nasc”). Site-ul fundației este o mină de cunoștințe despre perioada perinatală.

Ai planificat totul? Deschide-te spre necunoscut

Nașterea seamănă puțin cu un joc pe calculator – la un nivel cauți uneltele de care ai nevoie, le obții și apoi, echipată cu ele, intri într-un univers complet nou. Înainte să înțelegi cum să le folosești, trebuie să te uiți bine la noul nivel, unde totul e... nou, nou, nou! O naștere bună e visul fiecărei femei care așteaptă un copil. Multe dintre noi am trecut prin nopți nedormite, ore de planificare, citit, urmărit alte povești, verificat posibilitățile, condițiile și competențele celor care (probabil) ne vor însoți în această călătorie. Totuși, în ciuda cunoștințelor și a planurilor minuțioase, nu putem controla totul. De obicei, două lucruri sunt sigure:

1. doar experiența nașterii ne oferă cunoașterea deplină a nașterii în sine

2. fiecare naștere este diferită

Aceste adevăruri simple ne pun în fața necunoscutului, indiferent dacă e vorba de prima sau a doua naștere – la urma urmei, ceva se poate întâmpla mereu altfel. Merită să ne amintim asta și să fim deschise spre noi oportunități bune.

Să recapitulăm!

Ce e atât de profund în acțiunea „Să naști omenește”? Faptul că nu e o simplă acțiune. Orice acțiune are un început și un sfârșit, iar nașterea omenească înseamnă mult mai mult decât să numești o problemă, să stabilești măsuri corective, să creezi proceduri și să veghezi la respectarea lor. Toate recomandările și procedurile urmăresc ca femeia care aduce pe lume un copil (adică dă naștere unui om) să nu înceteze să fie om în timpul nașterii, să nu trebuiască să-și apere umanitatea sau să renunțe la ea și să nu simtă că aceasta este amenințată sau nerespectată. Acest obiectiv va fi atins atunci când toți participanții la naștere vor fi convinși că e o greșeală să tratezi copilul ca pe un om neterminat și o greșeală să tratezi femeia, în timpul nașterii și în jurul ei, ca pe un om incomplet, cu drepturi limitate, incapabil să ia decizii.

* * *

Un om cu rădăcini

Toată lumea vrea să se nască bine și fiecare mamă vrea să nască bine. Viața își scrie însă propriile scenarii. Chiar dacă nașterea ta nu a fost sau nu va fi perfectă, ea este a ta, unică, pentru totdeauna – și frumoasă nu pentru că ai născut acasă, la spital sau în apă, nici pentru că soțul ți-a cântat la ureche melodia preferată în timp ce moașa îți masa spatele dureros, ci pentru că exact în acel moment s-a născut copilul tău – și te-ai născut tu ca mamă.