O scurtă poveste despre purtarea copiilor mai mari...
Mami, mă iei în brațe?
Câteva gânduri despre purtarea copiilor mai mari...
Am o amintire frumoasă dintr-o vacanță în familie la munte, când coboram pe valea Jaworzynka spre Kuźnice, din șaua dintre vârfurile Kopy. Era cald, trecea a șasea oră de drumeție, când fetița mea, care nu împlinise încă 3 ani, a spus în sfârșit: Sunt obosită! Am scos marsupiul din rucsac, am pus-o în spate și am mers mai departe. Clătitele de cartofi de la cabană au fost delicioase în ziua aceea!
Ca doulă, consultant în parenting și consultant în babywearing în același timp, întâlnesc destul de des convingerea proaspeților părinți că, odată ce copilul începe să meargă... pur și simplu va merge. Așa, singur și mereu! Ce surpriză li se citește pe față când îi fac să înțeleagă că nu doar își vor purta copilul mult mai mult timp, dar că acest lucru este complet normal. Îmi amintesc și eu de excursiile din vacanțe, plimbările de toamnă prin pădure și activitățile pentru fiica mea mai mare, cu cea mică în marsupiu. Și nu doar pentru că un copil de 2 sau 3 ani era deja obosit, ci și pentru că, până la trei ani, îi plăcea să tragă un pui de somn mai scurt sau mai lung între 12:00 și 14:00. Vă imaginați să stați acasă doar pentru că doarme copilul? Vă imaginați să alergați pe potecile din pădure sau pe plajă cu căruciorul? Ei, nici eu...
Purtarea contează. Este un semn de apropiere, iubire și atenție la nevoile copilului. Și nu expiră brusc, nu devine depășită în momentul în care cel mic începe să meargă și să alerge singur. Chiar dacă un copil de 1, 2 sau 4 ani își arată puternic nevoia firească de a fi activ și de a face lucrurile singur, rămâne totuși un copil cu puteri limitate, care poate obosi foarte tare într-o secundă sau poate vrea brusc să simtă apropierea unui adult important pentru el. Fără trișat și fără încercări de a-și „manipula părintele”. Și chiar dacă uneori lumea încearcă să ne convingă că nu ar trebui să purtăm prea mult „pentru că se obișnuiește”, merită să ne amintim în aceste momente că apropierea este importantă, fie că ai 1 lună, fie 70 de ani.
O să-mi spuneți că un copil de 3 ani nu mai e chiar ușor și nu e atât de simplu să-l porți ori de câte ori cere? Sigur că nu! Dar e un motiv suficient să nu-l iei în brațe, să nu dansezi cu el, să nu descoperiți lumea împreună? În astfel de situații, marsupiile ergonomice sunt de mare ajutor! Moi, cu panou lat, de preferat reglabile, pentru că așa le poți adapta perfect la tine și la copil. În marsupiu, greutatea celui mic se distribuie uniform pe umerii, spatele și abdomenul părintelui – și chiar dacă simți greutatea, e cu siguranță mai ușor. Chiar e atât de mare diferența? Cealaltă amintire de vacanță este o zi la lac, când fetiței mele de 2 ani i s-a făcut brusc somn, așa că am hotărât să merg cu ea la căsuță și s-o culc la umbră. Nu aveam marsupiul la mine pentru că – haha! – nu era ora ei de somn! Din păcate, s-a dovedit că nu mai putea merge singură, așa că am luat-o în brațe... Ei da, până am ajuns, mi-a fost cât se poate de clar cât de confortabil e s-o port în marsupiu. Vă amintiți cum e să purtați un copil mic pe șold? E confortabil pe termen lung? Exact.
Marsupiile LennyPreschool le găsiți AICI :)
Ca consultant în parenting, sunt atentă la ceea ce ne este natural, inclusiv ca specie: apropierea, purtarea, somnul împreună, răspunsul la nevoi, crearea unui atașament sigur. Ca consultant în babywearing, pun mare accent pe purtarea în siguranță, atât pentru copil, cât și pentru părinte. Ca mamă a două fete, mă bucur de marsupii ergonomice sigure, confortabile și prietenoase cu dezvoltarea, pe care le pot folosi nu doar cât timp copilul nu merge singur, ci în orice situație care o cere. Fie ca mamă a unui copil de 1 an obosit după creșă, a unui copil activ de 3 ani care merge cu entuziasm pe munte cu restul familiei, fie a unui copil de 5 ani, când mă grăbesc s-o iau pe cea mare de la școală și deja am întârziat...
Purtarea e minunată și are o putere extraordinară de apropiere. Dacă mă pot ajuta cu echipament confortabil și sigur, îl folosesc cu plăcere. Pentru că vreau să-mi port copiii. Atâta timp cât au nevoie.
Autor: Zuzanna Kołacz-Kordzińska